Câteodată chiar nu sunt în necunoştinţă de planurile Diavolului şi Dumnezeu îmi descoperă strategia lui. Am văzut în ultima vreme cum încetul cu încetul se implică mai mult (săracu’). Pe de o parte, mă gândesc că e bine pentru că asta îmi spune că se întâmplă ceva bun şi că Dumnezeu a început să îşi facă de lucru cu noi şi prin noi. Ştiu asta din Biblie (de unde altundeva).
Atâta timp cât Moise era un copil în casa lui Faraon şi era om la locul lui nu se întâmplau prea multe. Când Dumnezeu i-a vorbit şi a început să calce pe apă şi să meargă spre Dumnezeu, au început problemele. Cât timp Noe săpa în grădină şi se uita la “tânăr şi neliniştit” episodul 40359, oamenii nu aveau treabă cu el. Când şi-a scos piciorul din barcă au început: ”eşti penibil, visezi, vrei să fii menţionat în cărţile de istorie, e imposibil ce vrei să faci, n-o să-ţi iasă, tu ne faci de râs, etc. Despre Noe Dumnezeu spune “Noe era un om drept şi integru între cei din generaţia sa” (Geneza 6:9).
Cât timp David făcea catering şi ducea mâncare la fraţii lui, era băiat bun, liniştit la locul lui. Şi lumea îl ştia în oraş ca băiatul care şi-a făcut sandviş dintr-un leu. (Pe atunci un sandviş costa un leu.) Când şi-a dat întâlnire cu Goliat, atunci au început batjocurile. Cât timp Petru stătea în Ierusalim, ziarele nu aveau subiecte pe prima pagină. Când s-a ridicat să spună ceva au început prigonirile.
Ce vreau să zic: este un timp când Dumnezeu ne pregăteşte şi ne dă un vis. Înainte ca visul să prindă contur sunt câteva lucruri care se întâmplă. Unul din ele e că Diavolul îşi ocheşte prada. Şi începe, ca şi în cazul meu, să îi distrugă imaginea de sine, să îl facă să creadă că lumea asta îi nimic şi că eşti un mare şi falnic nimic în nimicul ăsta. Atunci când crezi asta, începi să mori înainte să apuci să zici... mama. Totuşi, dacă nu crezi că eşti chiar nimic (tot ca şi în cazul meu), Diavolul începe să te discrediteze în faţa oamenilor. Dacă nu a reuşit în interior, speranţa lui e ca din exterior să facă ceva. Când Petru a luat 10 cu felicitări la răspunsul dat despre cine este Isus, Diavolul i-a trimis o femeie să îi pună de 3 ori aceeaşi întrebare, la care el cu succes se leapădă. Apoi cortina s-a deschis, cocosul reuşind un recital impecabil interpretând exemplar fiecare notă de pe partitură.
Nu ştiu dacă vreodată aţi auzit cocoşul cântând. Când eram mic aveam în curte un cocoş care mă trezea la 6 dimineaţa. Nu l-am băgat în seamă pentru că nu îmi cânta mie personal. Când am crescut, şi pe măsură ce Dumnezeu îmi arăta câte puţin din ce sunt făcut şi ce sunt, începeam să înţeleg armonia şi mesajul din execuţia plină de fineţe şi pasiune a trilului din vocea cocoşului. Partea bună e că atunci când Dumnezeu îţi arată ce eşti, tot El îţi spune cine ai putea fi în Cristos.
Pavel copiază parcă conceptul din experienţa lui Petru şi spune: “Dacă cineva este în Cristos este o făptură nouă, cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile sunt noi”. Pentru Petru lucrurile au devenit noi şi s-a văzut atunci când s-a ridicat în picioare şi a susţinut un concert mai “rock” cu influenţe de Rap pe alocuri, în faţa a 3000 de oameni. Când a dat volumul la maxim în minutul 2:36 din Faptele Apostolilor spunând: “Să ştie bine tot publicul de aici că Dumnezeu L-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi!”, publicul care era în delir, s-a oprit şi a întrebat: “Ce să facem?”. Cred că au fost la concert şi oamenii care l-au recunoscut pe Petru, care mai de mult fusese la festivalul de muzică şi lepădare de Cristos „Cocoşul de aur”... Doar dacă ai Duhul lui Dumnezeu în tine poţi să înţelegi expresia “făptură nouă”.
Dacă Bitman (Holograf) spunea că “viaţa e o luptă vrei nu vrei”, Pavel o zice şi mai frumos pentru că el umblă cu Dumnezeu. “Luptă-te lupta cea bună a credinţei”...
Între statul în fotoliu şi transpiraţia de la emoţiile unui cântec cântat imperfect la chitară sau voce, aleg transpiraţia, că face ca pielea să respire mai bine). Mi-a plăcut „Gladiatorul”. Sincer, am stat în scaun şi am visat că aş fi în locul lui. Dacă atunci visam momentul... acum ÎL TRĂIESC!
Ovidiu Andreica
0 comments:
Post a Comment